Be funky!

Sunt curioasa daca Mosul v-a adus ce va doreati:) Daca nu……exista intotdeauna “la anu”

Sarbatori Fericite!

Inceputurile sunt infricosatoare. Sfarsiturilei sunt de obicei triste, dar mijlocul contează cel mai mult.

Dintre toate cuvintele triste rostite vreodata…cele mai triste sunt “ar fi putut fi…” Tragedia vietii nu este aceea ca se termina prea repede, ci ca asteapta atat de mult sa inceapa. Nimanui nu-i pasa daca te simti mizerabil, asa ca la fel de bine poti fi fericit.

Ne bucuram de caldura pentru ca suntem reci. Apreciem lumina pentru ca am fost legati la ochi. Si experimentam bucuria, pentru ca am cunoscut tristetea.  Dar tristetea zboara repede pe aripile timpului, iar noua ne raman amintirile. Ceea ce azi poate parea ceva ingrozitor, a doar zi ar putea fi ceva incredibil de amuzant.

Este trist ca imbatranim, dar necesar sa ajungem la o maturitate. Ii cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pentru gandurile sau faptele necurate, dar nu Ii cerem sa ne ierte pentru faptul ca suntem tristi. Vom construi ziduri in jurul nostru pentru a ne apara de tristete, dar si de bucurii.

Vestea buna… este ca fiecare poate alege intre a fi trist sau fericit, si orice vei alege…aia vei primi. Nimeni nu este responsabil sa faca pe altcineva fericit, indiferent de ce au fost invatati majoritatea oamenilor.

Oare daca voi fi fericita, voi primi a 2-a sansa?

De-a lungul vietii am pierdut cateva persoane dragi mie. Rude, prieteni, animale…

Primul prieten pe care l-am pierdut era un pisoi, dar a fugit si mi-am spus mereu ca a mai trait dupa aceea liber si fericit si fara mine. Apoi mi-am pierdut bunica pe care am iubit-o nespus si inca o iubesc. Eram atat de mica la moartea sa, incat nu imi amintesc exact ce am simtit. Probabil nu constientizam, sau poate nu stiam cum trebuie sa reactionez. Au mai murit unchi, matusi si am inceput sa inteleg ca cei care pleaca, nu se vor mai intoarce niciodata. Am preferat sa nu merg la inmormantari, gandindu-ma ca e mai bine sa ii tin minte asa cum au fost. I-am lasat intr-un alt colt de lume, de unde nu ne mai vorbim, dar mi-i amintesc impacati.

As fi vrut sa le multumesc pentru privirea lor calda, pentru tot ce au insemnat pentru mine si nu am apucat sa le spun niciodata. Pentru ca mi-am zis mereu ca am o eternitate sa le spun. Pentru ca la 24 de ani viata te asteapta pe un drum lung inainte si eu tocmai reincep de la capat totul, doar ca unuii dintre oamenii dragi nu mai sunt langa mine.

Si acum stau si ma intreb unde se duc cei care pleaca? Stiu ca-mi raman suspendati in timp, in suflet, cu o floare in mana in cazul acestui prieten, dar daca as vrea sa le spun tot ce simt stiu ca nu ma mai pot auzi si-mi pare rau ca n-am facut-o pana acum.

Poate ca voi scrie fiecarei persoane dragi cate o scrisoare si le-o voi trimite intr-o buna zi, inainte de a fi prea tarziu, fara sa-mi fie teama de ce vor zice sau simti cand imi voi pune sufletul in palma lor, rugandu-i “sa-mi priveasca inima”, care a batut si pentru ei.

Atunci poate nu voi mai alerga dupa cei care au plecat deja sa-ncerc sa aflu unde s-au dus, ci doar voi accepta impacata soarta fiecaruia dintre noi.

Odihniti-va in pace!

Written with a pen
Sealed with a kiss
If your my friend please answer this:
“Are we friends or are we not?”
You told me once but I forgot
So tell me now and tell me true,
So I can say “I’m here for you”
For all the people I’ve ever met,
You`re the only one i won’t forget
And if I die before you do,
I’ll go to heaven and wait for you
I’ll ripp the angels back their wings
And risk the loss of everything,
Just to prove my friendship is true
To have a friend…like YOU

Zilele trecute vorbeam cu o prietena buna la telefon si aceasta imi povestea de succesul ei in viata. Am ras foarte mult, ne-am amintit de lucrurile pe care le faceam impreuna… Chiar imi lipsea. Ceea ce m-a frapat, este ca si-a cerut scuze ca nu mai putea de fericire si s-a manifestat batand din palme si tipand.

Nu inteleg care e scopul unei prietenii daca nu poti fi “tu” in jurul prietenilor tai. Prietenia adevarata se “construieste” in timp. Trebuie sa sti sa mai inchizi si tu ochii la micile imperfectiuni pe care toata lumea le are, iar acesta poate fi un pas catre o prietenie adevarata. Minciunile, ura sau tradarile nu fac parte dintr-o prietenie. In schimb e nevoie de comunicare, sinceritate, suferinta si muuuult suflet, poate si un repros..pentru corectarea greselilor :). Daca vei invata sa citesti printre vorbele prietenilor, chiar dincolo de ele, atunci cand si un oftat povesteste mai mult decat un ocean…cu siguranta vei avea macar un prieten adevarat.Tu trebuie doar sa incerci mereu…  Personal, prefer sa am numai 2-3 prieteni, dar sa stiu ca acestia se vor trezi noaptea cu mine sa mergem la McDonald`s in pijamale, sau sa plecam vineri noaptea la 3 la Sinaia sa bem cafeaua. O prietenie poate fi imprevizibila…asa ca totul se poate. Cum si trecutul este imprevizibil, prezentul poate fi un reper pe care sa nu-l ignori, sau in care sa ai refulari, doar din cauza unor esecuri despre o “prietenie adevarata”. Trebuie sa oferi, dar sa si primesti. Sunt momente cand cei apropiati nu sunt alaturi de tine asa cum ti-ai dorit dar asta nu inseamna ca nu iti sunt prieteni. Poate nu reuseau sa te inteleaga …

Oricum ar fi, ai grija ce prieteni iti alegi, pentru ca e bine sa ii ai pe viata.

Am inteles ca e important sa termini o poveste inainte de a incepe una noua. Ar fi imoral sa le intrepatrunzi. Minciuna nu ar trebui sa-si aiba locul intr-o asemenea poveste, si totusi…. Oare exista adevar, sau numai probabilitati? Fiecare vede lucrurile din punctul sau de vedere, si deci nu vad cum ar putea exista un adevar pur.

In schimb ramane suferinta…pentru unul, sau pentru amandoi. Am invatat ca durerea scoate ce e mai bun din noi. Te purifica, iti da aripi sa mergi mai departe. Nu mai are rost sa te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie, sa adresezi cuvinte dure divinitatii, mamei sau prietenei. Ei nu au nicio vina. Exista posibilitatea ca soarta sa nu fie atat de nedreapta cum pare. Si de multe ori stai si te gandesti daca pe el il doare la fel de mult, sau catusi de putin. Oare in ce tarie isi ineaca amarul? Sau macar face asta? Oare ii mai pasa catusi de putin?

Important e sa lasi durerea sa se consume… Sa nu o alungi, sa nu faci nimic din ceea ce vei regreta mai tarziu. Sa sti sa dai importanta unor evenimente, senzatii, trairi. Pentru ca in final, totul e o traire.

Poate ca pe moment crezi ai pierdut totul, dar totul e trecator. Nu ma crezi? Numara pana la 3…

Am fost ieri cu prietena mea pana la IKEA si la gradina zoologica. Am infruntat aglomeratia din trafic, pe cea din parcare, dar si pea cea din magazin :). Am observat ca week-end de week-end, magazinul devine din ce in ce mai aglomerat. Oare asta e noul trend? Sus la bufet este mereu plin si de ce sa nu recunosc…. prajiturile de acolo sunt cele mai bune.

Ceea ce m-a frapat pe mine, a fost o CRUCE-felinar la intrare. Inca nu mi-am dat seama ce naiba cauta acolo? Este extrem de sinistra, si daca ei au avut intentia de a orna felinarul cu flori, au dat-o in bara BIG TIME!

Am auzit tot felul de discutii cum ca politica magazinului este de a le interzice muncitorilor de la ei sa te ajute cu absolut orice daca nu faci transportul prin IKEA, nici nu esti ajutat sa iti pui lemnele in carut. Aici n-as prea fi de acord, pentru ca daca o fiinta firava ca mine vrea un dulap…. dulapul ala n-o sa plece singur de pe raft, si cu siguranta nici eu nu-l voi putea ridica. Intr-un fel e ok ca nu mai auzi mereu “Cu ce va putem ajuta?”…. La intrebarea asta mi se face rau :)) In rest ma pot declara multumita de magazin. Spre deosebire de cele de la noi care sunt cam 80% old fashion, IKEA aduce intr-adevar ceva nou.

Despre calitate inca nu ma pot pronunta, decat cu mici kitch-uri cumparate de care am fost multumita. Mobila urmeaza s-o iau in toamna, asa ca revin cu detalii…

Sunt sigura ca toata lumea va dori sa-l “inece” pe Hitler

Balaceala placuta

Stiu…traim intr-o epoca a vitezei. O epoca a PC-ului si internetului, a ipod-ului, in care a fi “online” inseamna ca existi.

Dar unde ne grabim asa? De ce totul se schimba atat de repede? Posibilitatile stiintei si tehnologiei ne-au anulat limitele, ne-au dat aripi sa zburam… Avem masini puternice, dar drumuri dezastruoase. Avem orgolii flamande, dar pacate capitale. Traim cu impresia ca le stim pe toate,  orice ni se cuvine si nu ni se poate intampla nimic. Gresit…

De ce ne petrecem timpul la birou, in trafic sau la telefon? De ce asteptam week-endul sa ne odihnim, iar atunci cand plecam in vacante ne preocupam mai mult de facut poze decat de a trai momentul? De ce uitam sa ne purtam firesc si ajungem sa ne scoatem ochii?

De ce e mai important sa ” ai” decat sa “simti”, sa te arati decat sa chiar fii, sa stii cui sa dai un telefon, in loc sa rezolvi singur problema?  De ce ne schimbam culoarea parului, cea a ochilor, ne facem implanturi de la dinti si silicoane, la fire de par?  De ce nu am intalnit pana acum o persoana care sa fie multumita de ceea ce este?

Oare de ce ne mai mirăm că obosim tot timpul, ca ne enervam atat de des si pe cei mai putin vinovati? Ca totul ne “pute” inca de la primele ore ale diminetii. Mi-as dori sa plec intr-o dimineata de acasa, sa ma plimb pe faleza intampinata de fete zambitoare, sa vad oamenii in cafenele fara celularele la urechi, parinti cu copii in parcuri si bunici care se plimba fara teama zilei de maine…

Toti se grabesc, si toti sunt prea multi.. iar viata e atat de scurta…

Cred ca merit acest lucru pentru ca sunt prea mica si nu am descifrat inca nimic din tainele acestei lumi ,inca nu am invatat alfabetul si pentru asta ma uit doar la pozele din cartile de povesti dar eu cred ca mai multe taine ascund literele,nu inteleg cand oamenii mari fac calcule cum pot influenta niste cifre viata mea,chiar daca cifrele inseamna si bani.Nu inteleg de ce iarna nu sunt flori si pomi infloriti ,de ce pasarile nu canta sa intelegem ce vor si de ce animalele sunt atat de prietenoase desi doar ne privesc cu ochii lor umezi.Crezi ca sunt suficiente motive sa ma ajuti sa pot descifra o parte din lucrurile care acum sunt doar taine pt mine alaturi de dragii mei parinti? Un simplu telefon ar putea ajuta inima mea bolnaviara sa bata in continuare si pentru asta eu iti voi multumi o viata intreaga.

Teledon pentru ALEXA

Acum o puteti ajuta mai usor pe Alexa, sunand la liniile de teledon care au fost deschise:

Pentru donatii de 10 euro / apel, sunati la 0900900180

Pentru donatii de 2 euro / apel, sunati la 0900900182

*.Numere apelabile doar din reteaua Romtelecom

Mai multe detalii gasiti pe www.inimapentrualexa.ro

Inima Alexei poate bate daca vrei si tu

O femeie este oprita din trafic de un politist:
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce s-a intamplat?
P: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs., va rog.
F: Vi l-as da, numai ca nu am asa ceva.
P: Nu aveti?!
F: L-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de ebrietate.
P: Aha… Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
P: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
P: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
P: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj… vreti sa il vedeti?
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere ajutoare prin radio. In 5 minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie.

Un ofiter superior se apropie de masina femeii cu pistolul pregatit.
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: S-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si ca ati ucis proprietarul.
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da.Va rog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol…
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-l intinde politistului.
Aceste il deschide si studiaza permisul, care este in regula.Tipul deja nu mai stie ce sa creada.
P2: Multumesc, doamna… Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti permis,si ca ati furat masina si i-ati ucis proprietarul!
F: Sunt convinsa ca mincinosul v-a spus si ca mergeam cu viteza!

Morala: Nu va puneti cu femeile