Be funky!

Am fost ieri cu prietena mea pana la IKEA si la gradina zoologica. Am infruntat aglomeratia din trafic, pe cea din parcare, dar si pea cea din magazin :). Am observat ca week-end de week-end, magazinul devine din ce in ce mai aglomerat. Oare asta e noul trend? Sus la bufet este mereu plin si de ce sa nu recunosc…. prajiturile de acolo sunt cele mai bune.

Ceea ce m-a frapat pe mine, a fost o CRUCE-felinar la intrare. Inca nu mi-am dat seama ce naiba cauta acolo? Este extrem de sinistra, si daca ei au avut intentia de a orna felinarul cu flori, au dat-o in bara BIG TIME!

Am auzit tot felul de discutii cum ca politica magazinului este de a le interzice muncitorilor de la ei sa te ajute cu absolut orice daca nu faci transportul prin IKEA, nici nu esti ajutat sa iti pui lemnele in carut. Aici n-as prea fi de acord, pentru ca daca o fiinta firava ca mine vrea un dulap…. dulapul ala n-o sa plece singur de pe raft, si cu siguranta nici eu nu-l voi putea ridica. Intr-un fel e ok ca nu mai auzi mereu “Cu ce va putem ajuta?”…. La intrebarea asta mi se face rau :)) In rest ma pot declara multumita de magazin. Spre deosebire de cele de la noi care sunt cam 80% old fashion, IKEA aduce intr-adevar ceva nou.

Despre calitate inca nu ma pot pronunta, decat cu mici kitch-uri cumparate de care am fost multumita. Mobila urmeaza s-o iau in toamna, asa ca revin cu detalii…

Sunt sigura ca toata lumea va dori sa-l “inece” pe Hitler

Balaceala placuta

Stiu…traim intr-o epoca a vitezei. O epoca a PC-ului si internetului, a ipod-ului, in care a fi “online” inseamna ca existi.

Dar unde ne grabim asa? De ce totul se schimba atat de repede? Posibilitatile stiintei si tehnologiei ne-au anulat limitele, ne-au dat aripi sa zburam… Avem masini puternice, dar drumuri dezastruoase. Avem orgolii flamande, dar pacate capitale. Traim cu impresia ca le stim pe toate,  orice ni se cuvine si nu ni se poate intampla nimic. Gresit…

De ce ne petrecem timpul la birou, in trafic sau la telefon? De ce asteptam week-endul sa ne odihnim, iar atunci cand plecam in vacante ne preocupam mai mult de facut poze decat de a trai momentul? De ce uitam sa ne purtam firesc si ajungem sa ne scoatem ochii?

De ce e mai important sa ” ai” decat sa “simti”, sa te arati decat sa chiar fii, sa stii cui sa dai un telefon, in loc sa rezolvi singur problema?  De ce ne schimbam culoarea parului, cea a ochilor, ne facem implanturi de la dinti si silicoane, la fire de par?  De ce nu am intalnit pana acum o persoana care sa fie multumita de ceea ce este?

Oare de ce ne mai mirăm că obosim tot timpul, ca ne enervam atat de des si pe cei mai putin vinovati? Ca totul ne “pute” inca de la primele ore ale diminetii. Mi-as dori sa plec intr-o dimineata de acasa, sa ma plimb pe faleza intampinata de fete zambitoare, sa vad oamenii in cafenele fara celularele la urechi, parinti cu copii in parcuri si bunici care se plimba fara teama zilei de maine…

Toti se grabesc, si toti sunt prea multi.. iar viata e atat de scurta…

Cred ca merit acest lucru pentru ca sunt prea mica si nu am descifrat inca nimic din tainele acestei lumi ,inca nu am invatat alfabetul si pentru asta ma uit doar la pozele din cartile de povesti dar eu cred ca mai multe taine ascund literele,nu inteleg cand oamenii mari fac calcule cum pot influenta niste cifre viata mea,chiar daca cifrele inseamna si bani.Nu inteleg de ce iarna nu sunt flori si pomi infloriti ,de ce pasarile nu canta sa intelegem ce vor si de ce animalele sunt atat de prietenoase desi doar ne privesc cu ochii lor umezi.Crezi ca sunt suficiente motive sa ma ajuti sa pot descifra o parte din lucrurile care acum sunt doar taine pt mine alaturi de dragii mei parinti? Un simplu telefon ar putea ajuta inima mea bolnaviara sa bata in continuare si pentru asta eu iti voi multumi o viata intreaga.

Teledon pentru ALEXA

Acum o puteti ajuta mai usor pe Alexa, sunand la liniile de teledon care au fost deschise:

Pentru donatii de 10 euro / apel, sunati la 0900900180

Pentru donatii de 2 euro / apel, sunati la 0900900182

*.Numere apelabile doar din reteaua Romtelecom

Mai multe detalii gasiti pe www.inimapentrualexa.ro

Inima Alexei poate bate daca vrei si tu

O femeie este oprita din trafic de un politist:
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce s-a intamplat?
P: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs., va rog.
F: Vi l-as da, numai ca nu am asa ceva.
P: Nu aveti?!
F: L-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de ebrietate.
P: Aha… Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
P: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
P: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
P: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj… vreti sa il vedeti?
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere ajutoare prin radio. In 5 minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie.

Un ofiter superior se apropie de masina femeii cu pistolul pregatit.
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: S-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si ca ati ucis proprietarul.
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da.Va rog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol…
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-l intinde politistului.
Aceste il deschide si studiaza permisul, care este in regula.Tipul deja nu mai stie ce sa creada.
P2: Multumesc, doamna… Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti permis,si ca ati furat masina si i-ati ucis proprietarul!
F: Sunt convinsa ca mincinosul v-a spus si ca mergeam cu viteza!

Morala: Nu va puneti cu femeile

Sunt curioasa ce-si doreste fiecare ….

Manneken Pis, celebra statuie din bronz de jumatate de metru a unui baietel in pielea goala ce se usureaza cu nonsalanta in public continua sa ocupe pozitia de simbol al Bruxelessului -  capitala Europei. Aceasta este pentru Bruxelles ceea ce este Turnul Eiffel pentru Paris, sau Statuia Libertatii pentru New York.

Mica statuie din bronz are si ea o poveste istorica. Se spune ca un copil a salvat Bruxelles de la nimicire. In secolul al XVII-lea, nerlandezii au vrut sa dea foc primariei. Cand au aprins fitilul, un baietel pierdut ce a ramas in afara cetatii, a urinat pe fitil si astfel a ramas in istorie. In functie de ocazii, micuta statueta din bronz este imbracata in diferite costume.

Garderoba sa este alcatuita din peste 800 de cotume diferite, printre care si unul romanesc, care sunt schimbate de o asociatie non profit intitulata Prietenii lui Manneken Pis.  De costumele sale se ocupa stilistul Jean-Marc Ahime. Desi exista si o surioara mai mica, Janneken Pis, aceasta pare ascunsa de privirile trecatorilor si nu starneste interesul.

Turistii care vor sa vina in Bruxelles pot atinge statuia baietelului situata chiar din proximitatea Grand Place-ului. Se spune ca, daca pui mana pe statueta si-ti pui o dorinta in gand, pe care sa o repeti de trei ori, ea se indeplineste. Cei care au incercat, spun ca metoda functioneaza.

Azi am facut prima plaja. Fara sezlong, fara prosop intins pe nisip, ci doar m-am plimbat cu picioarele prin apa. Sper sa se incalzeasca apa sa pot face mai mult de atat….

ps1: sunt dezamagita ca in mamaia e plin de sezloguri si nu mai ai loc sa-ti pui prosopul.

ps2: un sezlong e 500 de mii:))

Daca am trait numarand de cate ori am respirat, am trait degeaba… Dar daca am numarat o seama de momente in care ni s-a taiat despiratia, am trait cu adevarat.

“- Cand copilul meu se trezeste dimineata, prima data rade. Cand eu ma trezesc dimineata, prima oara ma uit stramb la ceasul desteptator.

- El se joaca la masa, eu infulec din mers…

- El e fericit ca-l asteapta aceleasi jucarii, eu sunt stresata ca trebuie sa ma intalnesc cu oameni noi…

- El doarme la pranz, mie doar mi se face somn…

- El poate repeta un cuvant de zeci de ori din placerea de a-l pronunta, eu am ticuri verbale…

- El se bucura cand latra cainele, eu ii zic cainelui sa taca…

- El rupe florile ca sa mi le dea mie, eu le sadesc ca sa aiba ce rupe…

- Eu ii arat orizontul, dar pe el il fascineaza buburuza…

- Eu ii explic totul in zeci de cuvinte si intelege pe jumatate, iar eu inteleg totul dintr-un singur cuvant de-al lui sau dintr-un gest…

- Eu vorbesc cu tot felul de oameni din obligatie, iar el e fericit ca-l asculta un ursulet de plus…

- El e incantat cand vede o poza cu mama intr-un ziar, eu ma intristez cand citesc inepti, dar sunt fericita ca el nu intelege inca.

- Zambeste unor oameni si e suspicios fata de altii… Incep sa invat de la el, caci are mereu dreptate…

- Cata vreme copilul e prin preajma, toti suntem buni, haiosi, civilizati, intelepti, delicati, zambitori, chiar daca ne mai si prefacem… Ceea ce inseamna ca si copilul ne educa de fapt…

- Eu ii spun o poveste si el adoarme fericit… Mie mi se intampla sa aud povesti din cauza carora nu mai pot sa dorm.

- Multi dintre anii lui urmatori sunt previzibili, pe cand ziua mea de maine e mereu schimbatoare…

- Pana ajunge lacrima lui la coltul gurii, reusesc deja sa-l fac sa zambeasca, Nici cu mine, nici cu vreun alt om nu am mare nu am reusit asta…

- Atata timp cat dupa fiecare cazatura se ridica si o ia de la capat, imi spun ca si asta e o informatie genetica pe care i-am transmis-o inspirat…

- Eu nu reusesc sa-l aleg intotdeauna pe el, cand imi fac agenda zilnica. El ma alege pe mine fara nici o ezitare, in fiecare clipa…

- E fascinat de televizor, telecomanda, computer, telefon mobil si inca nu stiu cum sa-l fac sa priceapa ca oamenii mari aproape numai cu astea se joaca, in loc sa traiasca…

- A invatat care e stanga si care-i dreapta, dar tot eu trebuie sa-l invat drumul inainte…

- Abia astept sa ma intrebe de ce nu cade soarele de pe cer…

- Mi-am sarutat sotul, si copilul a inceput sa planga… Nici o alta gelozie nu m-a induiosat intr-atat incat sa opresc sarutul…

- Ma intreb cu ce-mi umpleam timpul inainte sa ma joc atat cu fiul meu, si ce era in capul meu cand contau lucrurile si persoanele de care nu-mi mai amintesc?!…

- Ce ciudat e ca o mama sa-si invete fiul sa spuna cuvintele “iubire” sau “dor”, cand el le stie sensul… dintotdeauna - si cand iti arata asta in fiecare clipa, mult mai convingator decat rostindu-le…

- Toata agitatia din jurul unui copil, toata dezordinea pe care o face iti pune viata in cea mai perfecta ordine…

Ce fara rost pare tot ce am scris daca n-ai un copil… Sau poate te indeamna sa ti-l doresti, ca sa pricepi ca, daruind o viata, ti-ai facut tie rost de una mai bogata, singura care va lasa urme…. Cand ai un copil, esti deja nemuritor, cred…”

by Mihaela Radulescu