Be funky!

Stiu…traim intr-o epoca a vitezei. O epoca a PC-ului si internetului, a ipod-ului, in care a fi “online” inseamna ca existi.

Dar unde ne grabim asa? De ce totul se schimba atat de repede? Posibilitatile stiintei si tehnologiei ne-au anulat limitele, ne-au dat aripi sa zburam… Avem masini puternice, dar drumuri dezastruoase. Avem orgolii flamande, dar pacate capitale. Traim cu impresia ca le stim pe toate,  orice ni se cuvine si nu ni se poate intampla nimic. Gresit…

De ce ne petrecem timpul la birou, in trafic sau la telefon? De ce asteptam week-endul sa ne odihnim, iar atunci cand plecam in vacante ne preocupam mai mult de facut poze decat de a trai momentul? De ce uitam sa ne purtam firesc si ajungem sa ne scoatem ochii?

De ce e mai important sa ” ai” decat sa “simti”, sa te arati decat sa chiar fii, sa stii cui sa dai un telefon, in loc sa rezolvi singur problema?  De ce ne schimbam culoarea parului, cea a ochilor, ne facem implanturi de la dinti si silicoane, la fire de par?  De ce nu am intalnit pana acum o persoana care sa fie multumita de ceea ce este?

Oare de ce ne mai mirăm că obosim tot timpul, ca ne enervam atat de des si pe cei mai putin vinovati? Ca totul ne “pute” inca de la primele ore ale diminetii. Mi-as dori sa plec intr-o dimineata de acasa, sa ma plimb pe faleza intampinata de fete zambitoare, sa vad oamenii in cafenele fara celularele la urechi, parinti cu copii in parcuri si bunici care se plimba fara teama zilei de maine…

Toti se grabesc, si toti sunt prea multi.. iar viata e atat de scurta…