… (694 views)
De-a lungul vietii am pierdut cateva persoane dragi mie. Rude, prieteni, animale…
Primul prieten pe care l-am pierdut era un pisoi, dar a fugit si mi-am spus mereu ca a mai trait dupa aceea liber si fericit si fara mine. Apoi mi-am pierdut bunica pe care am iubit-o nespus si inca o iubesc. Eram atat de mica la moartea sa, incat nu imi amintesc exact ce am simtit. Probabil nu constientizam, sau poate nu stiam cum trebuie sa reactionez. Au mai murit unchi, matusi si am inceput sa inteleg ca cei care pleaca, nu se vor mai intoarce niciodata. Am preferat sa nu merg la inmormantari, gandindu-ma ca e mai bine sa ii tin minte asa cum au fost. I-am lasat intr-un alt colt de lume, de unde nu ne mai vorbim, dar mi-i amintesc impacati.
As fi vrut sa le multumesc pentru privirea lor calda, pentru tot ce au insemnat pentru mine si nu am apucat sa le spun niciodata. Pentru ca mi-am zis mereu ca am o eternitate sa le spun. Pentru ca la 24 de ani viata te asteapta pe un drum lung inainte si eu tocmai reincep de la capat totul, doar ca unuii dintre oamenii dragi nu mai sunt langa mine.
Si acum stau si ma intreb unde se duc cei care pleaca? Stiu ca-mi raman suspendati in timp, in suflet, cu o floare in mana in cazul acestui prieten, dar daca as vrea sa le spun tot ce simt stiu ca nu ma mai pot auzi si-mi pare rau ca n-am facut-o pana acum.
Poate ca voi scrie fiecarei persoane dragi cate o scrisoare si le-o voi trimite intr-o buna zi, inainte de a fi prea tarziu, fara sa-mi fie teama de ce vor zice sau simti cand imi voi pune sufletul in palma lor, rugandu-i “sa-mi priveasca inima”, care a batut si pentru ei.
Atunci poate nu voi mai alerga dupa cei care au plecat deja sa-ncerc sa aflu unde s-au dus, ci doar voi accepta impacata soarta fiecaruia dintre noi.
Odihniti-va in pace!
Putini oameni stiu sa puna ‘pe hartie’ ceea ce gandesc, intrebari ascunse, ori pur si simplu ganduri. Vad ca tu ai reusit sa transpui ceea ce multi dintre noi doar gandesc. Iar pentru asta te felicit!
Comment by Cezar — 6 December 2008 @ 6:13 pm
Un suflet cald si sensibil caruia ii pasa si de ceilalti fie ca fac parte din familie sau ii sunt doar prieteni,cunostinte.Faptul ca inca iti mai amintesti cu drag de ei este de apreciat.Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te ajute in aceasta viata copil drag.
Comment by varvara — 10 December 2008 @ 11:55 am
niciodata sa nu crezi ca o persoana pe care o iubim foarte mult s din pacate nu mai e printre noi nu t aude si nu stie c in sufletul tau…
t afecteaza foarte mult sa pierzi un prieten,chiar si o cunostinta dar tot c e mai greu e sa depasesti plecarea cuiva iubit…sau intr un caz trist a celor care ti au dat viata…nu vreau sa intristez dar vraeu sa ti zic k cea mai tare chestie si crede ma ca am trait acest sentimente e sa realizezi k mai e ink cu tine…asezi seara capul p perna, t gandesti la el/ea ,t e dor d ea si il/o visezi…
niciodata sa gandesti k t au parasit….mai important e sa t gandest tu la el sa stie ca nu e singur si sa stie k inseamna ceva in viata ta…ink
am tot incercat sa vb la general si imi pare rau k am tot facut referire la la pronumele masculin…e d inteles!!!
Tata t iubesc mul!
P.S: poate are si el net:))
Comment by Cristina — 20 December 2008 @ 10:59 pm