Be funky!

In the end, everything will be ok. If it’s not, then it’s not the end. It’s just a new beginning…

1 June 2008

Despre lucruri simple…. (342 views)

Daca am trait numarand de cate ori am respirat, am trait degeaba… Dar daca am numarat o seama de momente in care ni s-a taiat despiratia, am trait cu adevarat.

“- Cand copilul meu se trezeste dimineata, prima data rade. Cand eu ma trezesc dimineata, prima oara ma uit stramb la ceasul desteptator.

- El se joaca la masa, eu infulec din mers…

- El e fericit ca-l asteapta aceleasi jucarii, eu sunt stresata ca trebuie sa ma intalnesc cu oameni noi…

- El doarme la pranz, mie doar mi se face somn…

- El poate repeta un cuvant de zeci de ori din placerea de a-l pronunta, eu am ticuri verbale…

- El se bucura cand latra cainele, eu ii zic cainelui sa taca…

- El rupe florile ca sa mi le dea mie, eu le sadesc ca sa aiba ce rupe…

- Eu ii arat orizontul, dar pe el il fascineaza buburuza…

- Eu ii explic totul in zeci de cuvinte si intelege pe jumatate, iar eu inteleg totul dintr-un singur cuvant de-al lui sau dintr-un gest…

- Eu vorbesc cu tot felul de oameni din obligatie, iar el e fericit ca-l asculta un ursulet de plus…

- El e incantat cand vede o poza cu mama intr-un ziar, eu ma intristez cand citesc inepti, dar sunt fericita ca el nu intelege inca.

- Zambeste unor oameni si e suspicios fata de altii… Incep sa invat de la el, caci are mereu dreptate…

- Cata vreme copilul e prin preajma, toti suntem buni, haiosi, civilizati, intelepti, delicati, zambitori, chiar daca ne mai si prefacem… Ceea ce inseamna ca si copilul ne educa de fapt…

- Eu ii spun o poveste si el adoarme fericit… Mie mi se intampla sa aud povesti din cauza carora nu mai pot sa dorm.

- Multi dintre anii lui urmatori sunt previzibili, pe cand ziua mea de maine e mereu schimbatoare…

- Pana ajunge lacrima lui la coltul gurii, reusesc deja sa-l fac sa zambeasca, Nici cu mine, nici cu vreun alt om nu am mare nu am reusit asta…

- Atata timp cat dupa fiecare cazatura se ridica si o ia de la capat, imi spun ca si asta e o informatie genetica pe care i-am transmis-o inspirat…

- Eu nu reusesc sa-l aleg intotdeauna pe el, cand imi fac agenda zilnica. El ma alege pe mine fara nici o ezitare, in fiecare clipa…

- E fascinat de televizor, telecomanda, computer, telefon mobil si inca nu stiu cum sa-l fac sa priceapa ca oamenii mari aproape numai cu astea se joaca, in loc sa traiasca…

- A invatat care e stanga si care-i dreapta, dar tot eu trebuie sa-l invat drumul inainte…

- Abia astept sa ma intrebe de ce nu cade soarele de pe cer…

- Mi-am sarutat sotul, si copilul a inceput sa planga… Nici o alta gelozie nu m-a induiosat intr-atat incat sa opresc sarutul…

- Ma intreb cu ce-mi umpleam timpul inainte sa ma joc atat cu fiul meu, si ce era in capul meu cand contau lucrurile si persoanele de care nu-mi mai amintesc?!…

- Ce ciudat e ca o mama sa-si invete fiul sa spuna cuvintele “iubire” sau “dor”, cand el le stie sensul… dintotdeauna - si cand iti arata asta in fiecare clipa, mult mai convingator decat rostindu-le…

- Toata agitatia din jurul unui copil, toata dezordinea pe care o face iti pune viata in cea mai perfecta ordine…

Ce fara rost pare tot ce am scris daca n-ai un copil… Sau poate te indeamna sa ti-l doresti, ca sa pricepi ca, daruind o viata, ti-ai facut tie rost de una mai bogata, singura care va lasa urme…. Cand ai un copil, esti deja nemuritor, cred…”

by Mihaela Radulescu